Stimaţi colegi,
Iată că vine Crăciunul cu luminile şi cu bucuriile sale. Românii din ţară chiar dacă o duc greu, măcar au dreptul la limba şi la istoria lor. Românilor fără ţară şi acest drept li s-a luat.
Precum v-am vorbit de atâtea ori încă din 1992 şi până acum dacă România nu va sprijini populaţia românească din Basarabia şi va ajunge iarăşi la limba rusă, limbă de stat. în semn de revanşă că n-a mers proiectul rus de federalizare şi că mai ieri a venit ţarul Putin pe meleagurile moldave din cauza rezistenţei românilor, dar neîndoielnic şi a implicării organismelor internaţionale, Parlamentul chişinoian de orientare prorusă, a decretat limba rusă o a doua limbă în stat.
Se întâmplă exact ce s-a întâmplat după cotropirea acestui teritoriu românesc în 1940. Limba română sau aşa-zisă moldovenească, cum o numesc mancurţii autohtoni şi colonizatorii, va fi împinsă iarăşi la bucătărie, iar limba rusă se va aplica cică "în toate sferele vieţii statului şi societăţii". Şi când te gândeşti că în anii 1989-1990-1991, Parlamentul de la Chişinău era al parlamentarilor de orientare naţională, al parlamentarilor unionişti, limba română era limbă de stat pe numele ei adevărat. Când te gândeşti că eram atât de aproape de clipa de graţie a reunificării! dacă şi conducerea României ar fi fost pe fază, s-ar fi sincronizat cu mişcarea de eliberare şi de reîntregire naţională din Basarabia.
România, din păcate, era măcinată de lupte, de un soi de război civil pentru acapararea puterii de către un grup de interese sau altul, iar nu animată de ideea majoră a reunificării teritoriilor româneşti. Şi atunci e firească pe deplin recunoaşterea unui stat în stat, abandonarea românilor basarabeni, abdicarea de la idealurile naţionale.
Dar cum să se realizeze planul naţional-strategic, îndeplinit cu o consecvenţă patriotică lună de lună, an de an, de către diplomaţia românească, dacă în vizorul potentaţilor vremii e goana după putere şi înavuţirea grabnică. Patrioţii de pe o parte şi de pe alta a Prutului au fost între timp lăsaţi într-un con de umbră, chiar anacronici pentru că vorbesc în pustiu despre idealurile naţionale.
Dar mai puţin anacronici par atunci, ba chiar tragici, când sunt eliminaţi pe rând de pe Terra, din viaţa social-politică cât şi din viaţa ca atare.
Că şi sufletele celor dispăruţi mai strigă pe undeva, dincolo de lume, pentru dreptate şi unitatea românilor, nu-i priveşte pe ticăloşii îmbuibaţi pe sudoarea, lacrimile şi sângele acestui popor.
Dar vorbeam de un plan strategic în privinţa reunificării teritoriilor româneşti, pe care conducerea României, deşi beneficiază de savanţi de notorietate mondială, de buni diplomaţi, nu l-a vrut şi nu l-a făcut încă. Colonizatorii însă nu au dormit, nu s-au lăsat duşi de valul timpului. Planul lor de a extinde mişcarea de influenţă a Rusiei până în Balcani începând cu imperiul ţarist, trecând prin imperiul sovietic şi ajungând la imperiul rus a rămas acelaşi în esenţa sa, modificându-şi doar unele elemente şi culori; în dependenţă de epocă şi situaţii.
Pe dictonul "Dezbină şi domneşte" s-au bazat strategii ruşi propunând proiectul federalizării Basarabiei care încă nu se ştie dacă nu va fi impus din nou. Imperialiştii pur şi simplu aşteaptă momentul oportun.
Parcă nu tot la fel aştepta şi Stalin?! Din 1924, după ce a pus gheara pe Transnistria şi până în 1940, după ce a înhăţat şi Basarabia.
Pe un alt dicton se bazează aceiaşi strategi ruşi, când fură sufletul popoarelor în care intră, iar sufletul popoarelor este limba, cuvântul. Şi iată că trebuie să vă spun: dacă pe teritoriul U.R.S.S., fostei URSS, erau până de curând, până în anul acesta, peste 130 de etnii, acum au mai rămas 75, din cauza asimilării forţate.
Această asimilare forţată se îndeplineşte în zilele acestea şi la Chişinău. Tactica panslavismului este perfidă şi atroce. E a unei viclene fiare de pradă sau şarpe boa. Întâi înghite victima, după aceea o mestecă încet până la digerare şi până la asimilare completă.
Şi ce facem noi, românii din ţara mamă? O lăsăm pe biata Basarabie, aşa mestecată încet, cu poftă, să rămână fără limbă, istorie, date, fără memoria originilor sale latine? De la o vreme constatăm cu amărăciune că românii basarabeni şi bucovineni sunt folosiţi doar ca piese de decor cu anumite ocazii politice. În rest, clasa politică actuală manifestă o indiferenţă totală faţă de ei şi problemele lor.
Dacă mai continuă această fatală indiferenţă, vom fi nevoiţi să apelăm la cronicile neamului românesc din Basarabia, care adeveresc fără tăgadă şi cu peceţi domneşti cui aparţin aceste pământuri. În aceste cronici se arată moşiile dinastiei boiereşti din părţile Moldovei care sunt de sorginte română şi nu de origine slavă. Şi cu aceasta nu se glumeşte, căci ţine de începuturile neamului nostru şi continuă până hăt încoace, cu descendenţi şi în zilele noastre.
Şi am să dau un singur exemplu, al vistierului Constantin Roşca care a cumpărat tot Chişinăul pe râul Bac, tot judeţul Lăpuşna, "ca să fie ocină şi cumpărătură cu toate hotarele, cu toate veniturile care sunt pe ele, copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor şi întregului său neam, neclintit niciodată, în vecii vecilor". Iaşi, 1616.
Iată, din acest neam Roşca mă trag şi eu, cu toată familia mea. Dar asta e altă vorbă.
Da. O spun fără înconjur: dacă nu mai avem patrioţi care ar putea să stingă setea de putere şi să-şi sacrifice interesele minore pentru reîntregirea neamului românesc, vom apela, repet, la rădăcinile noastre, la adevărul istoric, la dreptul nostru asupra acestor pământuri în care sunt îngropate oasele strămoşilor noştri.
Mulţumesc.
Iată că vine Crăciunul cu luminile şi cu bucuriile sale. Românii din ţară chiar dacă o duc greu, măcar au dreptul la limba şi la istoria lor. Românilor fără ţară şi acest drept li s-a luat.
Precum v-am vorbit de atâtea ori încă din 1992 şi până acum dacă România nu va sprijini populaţia românească din Basarabia şi va ajunge iarăşi la limba rusă, limbă de stat. în semn de revanşă că n-a mers proiectul rus de federalizare şi că mai ieri a venit ţarul Putin pe meleagurile moldave din cauza rezistenţei românilor, dar neîndoielnic şi a implicării organismelor internaţionale, Parlamentul chişinoian de orientare prorusă, a decretat limba rusă o a doua limbă în stat.
Se întâmplă exact ce s-a întâmplat după cotropirea acestui teritoriu românesc în 1940. Limba română sau aşa-zisă moldovenească, cum o numesc mancurţii autohtoni şi colonizatorii, va fi împinsă iarăşi la bucătărie, iar limba rusă se va aplica cică "în toate sferele vieţii statului şi societăţii". Şi când te gândeşti că în anii 1989-1990-1991, Parlamentul de la Chişinău era al parlamentarilor de orientare naţională, al parlamentarilor unionişti, limba română era limbă de stat pe numele ei adevărat. Când te gândeşti că eram atât de aproape de clipa de graţie a reunificării! dacă şi conducerea României ar fi fost pe fază, s-ar fi sincronizat cu mişcarea de eliberare şi de reîntregire naţională din Basarabia.
România, din păcate, era măcinată de lupte, de un soi de război civil pentru acapararea puterii de către un grup de interese sau altul, iar nu animată de ideea majoră a reunificării teritoriilor româneşti. Şi atunci e firească pe deplin recunoaşterea unui stat în stat, abandonarea românilor basarabeni, abdicarea de la idealurile naţionale.
Dar cum să se realizeze planul naţional-strategic, îndeplinit cu o consecvenţă patriotică lună de lună, an de an, de către diplomaţia românească, dacă în vizorul potentaţilor vremii e goana după putere şi înavuţirea grabnică. Patrioţii de pe o parte şi de pe alta a Prutului au fost între timp lăsaţi într-un con de umbră, chiar anacronici pentru că vorbesc în pustiu despre idealurile naţionale.
Dar mai puţin anacronici par atunci, ba chiar tragici, când sunt eliminaţi pe rând de pe Terra, din viaţa social-politică cât şi din viaţa ca atare.
Că şi sufletele celor dispăruţi mai strigă pe undeva, dincolo de lume, pentru dreptate şi unitatea românilor, nu-i priveşte pe ticăloşii îmbuibaţi pe sudoarea, lacrimile şi sângele acestui popor.
Dar vorbeam de un plan strategic în privinţa reunificării teritoriilor româneşti, pe care conducerea României, deşi beneficiază de savanţi de notorietate mondială, de buni diplomaţi, nu l-a vrut şi nu l-a făcut încă. Colonizatorii însă nu au dormit, nu s-au lăsat duşi de valul timpului. Planul lor de a extinde mişcarea de influenţă a Rusiei până în Balcani începând cu imperiul ţarist, trecând prin imperiul sovietic şi ajungând la imperiul rus a rămas acelaşi în esenţa sa, modificându-şi doar unele elemente şi culori; în dependenţă de epocă şi situaţii.
Pe dictonul "Dezbină şi domneşte" s-au bazat strategii ruşi propunând proiectul federalizării Basarabiei care încă nu se ştie dacă nu va fi impus din nou. Imperialiştii pur şi simplu aşteaptă momentul oportun.
Parcă nu tot la fel aştepta şi Stalin?! Din 1924, după ce a pus gheara pe Transnistria şi până în 1940, după ce a înhăţat şi Basarabia.
Pe un alt dicton se bazează aceiaşi strategi ruşi, când fură sufletul popoarelor în care intră, iar sufletul popoarelor este limba, cuvântul. Şi iată că trebuie să vă spun: dacă pe teritoriul U.R.S.S., fostei URSS, erau până de curând, până în anul acesta, peste 130 de etnii, acum au mai rămas 75, din cauza asimilării forţate.
Această asimilare forţată se îndeplineşte în zilele acestea şi la Chişinău. Tactica panslavismului este perfidă şi atroce. E a unei viclene fiare de pradă sau şarpe boa. Întâi înghite victima, după aceea o mestecă încet până la digerare şi până la asimilare completă.
Şi ce facem noi, românii din ţara mamă? O lăsăm pe biata Basarabie, aşa mestecată încet, cu poftă, să rămână fără limbă, istorie, date, fără memoria originilor sale latine? De la o vreme constatăm cu amărăciune că românii basarabeni şi bucovineni sunt folosiţi doar ca piese de decor cu anumite ocazii politice. În rest, clasa politică actuală manifestă o indiferenţă totală faţă de ei şi problemele lor.
Dacă mai continuă această fatală indiferenţă, vom fi nevoiţi să apelăm la cronicile neamului românesc din Basarabia, care adeveresc fără tăgadă şi cu peceţi domneşti cui aparţin aceste pământuri. În aceste cronici se arată moşiile dinastiei boiereşti din părţile Moldovei care sunt de sorginte română şi nu de origine slavă. Şi cu aceasta nu se glumeşte, căci ţine de începuturile neamului nostru şi continuă până hăt încoace, cu descendenţi şi în zilele noastre.
Şi am să dau un singur exemplu, al vistierului Constantin Roşca care a cumpărat tot Chişinăul pe râul Bac, tot judeţul Lăpuşna, "ca să fie ocină şi cumpărătură cu toate hotarele, cu toate veniturile care sunt pe ele, copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor şi întregului său neam, neclintit niciodată, în vecii vecilor". Iaşi, 1616.
Iată, din acest neam Roşca mă trag şi eu, cu toată familia mea. Dar asta e altă vorbă.
Da. O spun fără înconjur: dacă nu mai avem patrioţi care ar putea să stingă setea de putere şi să-şi sacrifice interesele minore pentru reîntregirea neamului românesc, vom apela, repet, la rădăcinile noastre, la adevărul istoric, la dreptul nostru asupra acestor pământuri în care sunt îngropate oasele strămoşilor noştri.
Mulţumesc.
