Exprimarea dezamăgirii faţă de modul cum am fost "murdărită" la plecarea din PRM.

Dacă m-aş fi născut într-o ţară liberă şi neatîrnată, pesemne nu intram în politică. Îmi scriam poeziile, eseurile metafizice.
Dar m-am născut într-o ţară ocupată, sfârtecată în bucăţi după al doilea război mondial. Dar, ce-i mai trist - într-un neam dezbinat de străini.
Părinţii mei, fiind învăţători, mi-au spus, bineînţeles, încă din copilărie, că Basarabia este o colonie a Imperiului Sovietic. Mai mult ca atît: tatăl meu, cînd am plecat la facultate, mi-a spus clar: să nu intri în sistemul Diavolului - partidul comunist şi KGB.
Am terminat facultatea, am pornit împreună cu ai mei colegi de breaslă şi de luptă, D. Matcovschi, G. Vieru, N. Dabija, P. Buburis, M. Cimoi, I. Vatamanu, I. Istrati ş.a. Mişcarea de Eliberare şi Reîntregire Naţională. Am obţinut, după 50 de ani de ocupaţie rusească, dreptul la limbă, grafie, istorie a României, însemne naţionale.
Şi cum a răspuns România ?
A recunoscut un stat în stat - aceeaşi RSSM, atît că fără doi de S. Atunci mi-am dat seama că am fost trădaţi. Şi am venit în România, ştiind foarte bine că de-am lupta noi, românii basarabeni încă 100 de ani, totuna, nu facem nimic pentru Unire, dacă nu e voinţă politică în ţara-mamă.
Dar, după ce că Mişcarea de Eliberare şi Reîntreginre Naţională din Basarabia a fost decapitată, un politolog, jurist în drept naţionalist, deţinut politic în Siberia, V. Soltoicinu a evaluat, cu limpezime, ceea ce s-a întîmplat în România: "Istoria contemporană ne-a oferit o şansă, dar, dintr-un imobilism criminal, nu s-a făcut nimic în acest sens. Moscova aştepta, din partea Bucureştilor, o acţiune diplomatică. Însuşi M. Gorbaciov s-a exprimat, post factum, că aşteaptă o delegaţie de la Bucureşti, împreună cu reprezentanţii de la Chişinău, care puteau fi şi deputaţii din Basarabia în Sovietul Suprem al URSS, ca mandat special de a duce tratativele, ca teritoriile străbune să revină la Ţara mamă".
Despre aceste lucruri, mai bine zis rapturi teritoriale, săvîrşite de URSS contra României am vorbit şi eu în Parlamentul URSS, ceea ce mi-a adus mari deservicii ulterior. Întîi în Basarabia, de la cozile de topor. Apoi în România, de la aceleaşi cozi de topor. Căci, hai să o luăm aşa, omeneşte, fără înconjur. Pleacă un om la drum, de undeva spre altundeva, să împlinească o idee, un scop al său. E nevoie, neapărat, ca acea colectivitate, în care s-a aflat, să arunce cu pietre în el, din simplul motiv al plecării? Aşa ceva e împotriva voinţei Domnului, care a lăsat legea liberului arbitru. A plecat omul pe calea lui, lasă-l în pace, fiecare cu alegerea sa. Or, cu mine însămi nu s-a putut, fără batjocură, această frumoasă alegere divină. Eu, la plecarea din PRM am fost murdărită în cel mai abominabil mod cu putinţă. De ce, mă întreb: că am plecat, că am avut dreptul şi toată dreptatea să plec?
Dar, în afară de Dumnezeu, îmi poate impune cineva, fie şi C.V.Tudor, cum să gîndesc, să simt, să înfăptuiesc? Din câte îmi amintesc, pe cînd noi, românii basarabeni, am câştigat în Mişcarea de Eliberare şi Reîntregire Naţională dreptul la limba română, grafie latină, istorie a românilor, n-am auzit de el !
După ce am venit din Basarabia, ce-am găsit în ţara-mamă? O clasă politică eterogenă, în care unii, dar puţini, au sentimente patriotice, iar alţii, mai mulţi, sunt porniţi pe înavuţire.
În toate evenimentele din ţara-mamă vezi doar o luptă acerbă pentru putere, iar nu pentru interesul naţional. De Basarabia se pomeneşte doar o dată pe an, în martie, la omagierea a câta oară a Marii Uniri din 1918. Dar noi, acei români din 2006 ce facem? Pleacă un om la drum, de undeva spre altceva. În calea sa se lasă ademenit de o sintagmă -"România Mare". E o sintagmă şi atît! Acest partid nu face nimic pentru unire... Omul trece de sintagmă. Pleacă mai departe. Anume aşa am făcut eu...