Apel la "renaşterea culturii naţionale" spre asanarea morală a societăţii.

Stimaţi colegi,
Din zori, până noaptea târziu, suntem bombardaţi de ritmuri nebune, cuvinte obscene, privelişti degradante, ca şi cum am trăi într-o junglă modernă şi jungla aceasta naşte monştri moderni.
Am spus-o de nenumărate ori şi o repet: să facem ceva cât nu e târziu pentru renaşterea culturii naţionale. Altfel, lumea merge spre involuţie, se scufundă în primitivism.
Să ne întrebăm: unde am ajuns? În ce situaţie apocaliptică ne aflăm, când un tânăr sau o tânără, în loc să-şi arate posibilităţile sufletului, ni le arată pe cele ale trupului?
Mai mult ca atât, se mai şi afişează cu gesturile lor scârbavnice, gesturi pe care nici animelele nu le fac, pentru că animalele îl privesc "drept în ochi pe Dumnezeu", precum spunea marele poet german Rilke.
E limpede că diavolul creează prin aceste făpturi umane viaţa sufletului care a trecut, în mod neiertător, la doar o viaţă a trupului. Dar, oricâte figuri ar arăta un trup, totuşi, infinit are un sfârşit, pe când sufletul niciodată nu sfârşeşte.
În toată avalanşa aceasta de sunete satanice, prezentări de mode, reclame televizate, cu trucuri, e deranjant faptul că până şi spiritele elevate nu se prind la un adevăr. Are loc o demonizare a populaţiei ca în Sodoma şi Gomora, e condamnabil pur şi simplu faptul că unii oameni întreprinzători corup tinerii, nu le lasă spaţiu de existenţă, de a visa, de a crea, de a se realiza spiritual, formând astfel monştrii de mâine. Pentru că nu e de crezut că un om e rău din naştere, contează mediul, iar mediul îl facem noi toţi, în special oamenii de cultură.
Oamenii de cultură în toate domeniile de creaţie sunt lăsaţi de izbelişte, nu mai apar cărţi, nu se fac filme, nu se fac expoziţii de pictură, întruniri muzicale. Or, dacă mai apare câte ceva, apoi nu întotdeauna comportă semnul valorii. Fenomenul cultură e dominat de spiritul de gaşcă, sunt preferaţi anumiţi artişti, care se au bine cu cutare sau cutărică ce deţine funcţii decizionale. Nu am mai citit de mult vreo carte, nu am văzut de mult vreun film sau expoziţii de pictură de ale debutanţilor, am văzut în schimb scălămbăiala deşucheată a "generaţiei PRO", ce o fi mai însemnând şi aceasta. Un soi de prostie televizată? Nu există o bancă de date, un centru de sistematizare a valorilor autentice ale României, totul e lăsat la voia întâmplării şi a prostului gust. Anonimii iluştri hotărăsc soarta culturii, oricare neica nimeni poate să-şi producă opusurile în detrimentul spiritualităţii româneşti, în detrimentul generaţiilor care vin, numai dacă are bani. Anume, aşa s-a ajuns la denigrarea clasicilor naţionali români, la schimonosirea istoriei şi a literaturii românilor, la prostituarea tineretului, la neglijarea bătrânilor creatori, la uitarea celor mai chinuiţi români, acei din zonele ocupate şi semiocupate.
Ceea ce se întâmplă acum, cu voia unor mărginiţi în materie de cultură e sucombarea în neant, e o alterare a noastră ca neam. Noţiuni ca: omenie, patriotism, dragoste de ţară şi-au pierdut calitatea, şi-au pierdut aprecierea, sunt privite ca ceva din altă lume, nişte fantasme, cu cât eşti mai şmecher, mai pigmeu, mai sperţar, dar gros la pungă şi la obraz, cu atât eşti mai bine văzut într-o societate coruptă. S-a ajuns la limita absurdului în toate colţurile acestei ţări, în toate domeniile, în toate casele. Se impune tot mai mult un statut al oamenilor de creaţie, protejarea cărora va proteja viitorul societăţii româneşti. Altfel, ne pierdem căile către noi înşine, ne acoperă pigmeniada, ne înghite neantul.
Vă mulţumesc.