"O aventură politicianistă" (13 februarie 2007)

Stimaţi colegi,
Avem numai o lună şi ceva, de când am intrat în Uniunea Europeană, în lumea celor civilizaţi şi la Bucureşti deja a început mascarada. Toată această isterie verbală, pe care au declanşat-o politicienii şi mai toarnă gaz pe foc unii ziarişti la diverse posturi de televiziune şi în presă, nu avantajează în nici un fel statul român, ci, dimpotrivă, îi aduce grave prejudicii pe plan internaţional. Nu mi-a plăcut şi nu-mi va place vreodată proverbul: "dă mâna şi cu dracul, numai să treci puntea." Cam aşa mi se arată mie poziţia PNL în relaţia cu PSD.
Cunoaştem cu toţii că Alianţa D.A. a câştigat alegerile în configuraţia sa politică actuală, dar, stabilindu-se din start nişte lucruri. Dacă mare dragoste nu are cum să fie, loialitatea e absolut necesară, pentru a duce la îndeplinire promisiunile făcute din belşug electoratului. Consider că nici un actor politic, atât din PD, cât şi din PNL, nu are de câştigat "laurii învingătorului" în acest conflict, care ia forme tot mai exagerate, învederând încă o dată în faţa opiniei publice că românii se zbat între civilizaţie şi un balcanism de cea mai ordinară speţă. Şi, când ne gândim că poporul român a aşteptat cu sufletul la gură o viaţă mai bună, o siguranţă a zilei de mâine, o renaştere ca naţiune. Dacă poporul român nu-şi punea nădejdea şi încrederea în Alianţa D.A., apoi, neîndoielnic, această alianţă ne se afla astăzi la Putere.
Privind acest teatru de mahala dâmboviţeană, fără voie îmi zic: dar unde au fost lăsate idealurile naţionale? În ce guri de şarpe, în ce grote tenebroase? Care sunt priorităţile naţiunii române acum, când Uniunea Europeană i-a dat un umăr de reazem. Vai, cât de contemporan este Eminescu, publicistul din trecut, pe lângă noi, încă trăitori în prezent. Să-l ascultăm: "Răul esenţial, care ameninţă vitalitatea poporului român, este demagogia. Votul în ţară şi în Parlament nu mai este decât manipulul unor ambiţii personale, al unor apetituri, pe cât de nesăţioase, pe atât de vrednice de condamnat. Greşalele în politică sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovaţi, se împiedică dezvoltarea unei ţări întregi şi se împiedică pentru zeci de ani înainte, viitorul ei." Cred că nu este vreun om de spirit în această sală, stimaţi colegi, care să nu-şi dea seama de actualitatea cuvintelor marelui nostru clasic.
Şi, acum, să cătăm cu o privire lucidă la ceea ce se întâmplă, în fond, în ţară şi în Parlamentul României de azi. Oameni de toate categoriile sociale, dar buni patrioţi, asistă neputincioşi la aceste jonglerii circăreşti ale protagoniştilor din mai toate partidele şi sunt cuprinşi de tulburare, şi bucata sărmană de pâine o înghit cu noduri? Haideţi, să medităm fiecare în sinea sa. Românii o duc greu. Nu stau pe roze. De ce şi noi, parlamentarii, să le mai adăugăm un val de amărăciune peste marea de tristeţe în care înoată. Una dintre aceste ultime lovituri asupra mentalului poporului român, asupra dreptului său de a alege pe cineva drept preşedinte al ţării este şi iniţiativa deloc fericită a PSD şi a PRM de declanşare a tuturor mecanismelor şi chichiţelor juridice, privind suspendarea actualului preşedinte al României, Traian Băsescu.
Nu-l cunosc personal pe acest om, n-am avut niciodată vreo audienţă la domnia-sa, nu ar putea să-mi lege nimeni vreo talangă de gât că am fi prieteni. Eu, pur şi simplu, mă străduiesc să privesc cu ochi limpezi realitatea şi să gândesc, în timp, la ce ar duce această manevră nemaiîntălnită în politica românească de la 1989 încoace. În căutarea adevărului există de sute de mii de ani o metodă sigură, care ne-ar ajuta să vedem şi să ne convingem, fără umbră de tăgadă, de partea cui se află dreptatea. Metoda pe care am folosit-o în analizele mele este cea comparativă a preşedinţilor acestei ţări, pe nume România.
Deşi pe Traian Băsescu, precum am spus, nu-l cunosc personal, despre domnul Ion Iliescu, ca să nu zic tovarăşul, şi domnul Emil Constantinescu, ca să zic geologul, nu pot spune acelaşi lucru. Am fost în audienţe şi la unul, şi la altul, cu probleme destul de importante, privind destinele românilor de pe ambele maluri ale Prutului, Basarabia şi Bucovina. O dată fiind spuse toate acestea, vă rog, stimaţi colegi, să analizăm, la rece, împreună.
Să începem cu domnul Ion Iliescu, Preşedintele României după lovitura de stat din 1989, la care populaţia a participat ca masă manevrabilă. Să ne amintim simulacrul de proces al soţilor Ceauşescu, ale căror oseminte nici până astăzi nu se ştie pe unde sînt. Să ne amintim recunoaşterea unui stat în stat, Republica Moldova, adică aceeaşi RSS Moldovenească, făurită de Imperiul Sovietic, atât că fără doi de "s". Să ne mai amintim "Tratatul de bună vecinătate şi amiciţie între România şi Uniunea Sovietică" în agonie, semnat de către domnul Ion Iliescu, şi anume atunci când nici un conducător al vreunei ţări din fostul lagăr socialist nu a găsit de cuviinţă să semneze tratate cu un sistem criminal şi pus pe ducă.
Ar fi cazul să nu mai iasă atît de des pe la diverse posturi de televiziune domnul Ion Iliescu, ca să ne dea nouă lecţii de democraţie. Ar fi cazul, întâi şi întâi, să-şi spele bine sufletul de sângele românilor, vărsat atât în România, cât şi în Basarabia, din "mila lui tovărăşească".
Ia, uite, frază, din partea domnului Iliescu: cică "trebuie să ne obişnuim cu exerciţiul democratic. Dar mineriadele, când s-a vărsat iarăşi sângele românilor, tot exerciţiu democratic a fost?
În ce îl priveşte pe fostul preşedinte, geologul Emil Constantinescu, cei mai de seamă istorici ai României s-au pronunţat deja asupra activităţii domniei sale, cu lux de amănunte. Fireşte, cunoscând pe propria-mi piele drama românilor bucovineni, nu am putut să rămân nepăsătoare la acest act nesăbuit al domnului Constantinescu, şi anume, de a dărui prin ruşinosul Tratat româno-ucrainean pământurile strămoşeşti în 1997.
Şi, să luăm bine aminte, pe timp de pace, nu de război, ignorând opiniile societăţii civile, ale mass-media. Ce a urmat după încheierea acestui tratat, o ştim cu toţii: închiderea pe şest a şcolilor româneşti, reducerea în şcoli a orelor de limbă română, schimbarea denumirilor de localităţi româneşti în ucraineşti, călcarea în picioare a tricolorului românesc de către deputaţi din Rada Ucraineană. Să meargă, să cuteze să călătorească domnul Emil Constantinescu prin nordul Bucovinei, prin Ţinutul Herţa, prin sudul Basarbiei, ca să-şi vadă "măreaţa operă" de abandonare a românilor bucovineni.
De altfel, se împlinesc 10 ani de la semnarea Tratatului româno-ucrainean şi, vă rog, stimaţi colegi, acei dintre dumneavoastră care îşi iubesc neamul şi au cunoştinţe juridice, să pornim pe o cale dreaptă: denunţarea tratatului.
Dar, să recapitulăm: Fostul preşedinte, domnul Ion Iliescu a săvârşit un act de trădare naţională, lăsând Basarabia pe mâna ruşilor. Fostul preşedinte, domnul Emil Constantinescu, la rându-i, a săvârşit un act de trădare a interesului naţional, lăsând Bucovina pe mâna ucrainenilor. Asemenea fapte grave împotriva naţiunii, se plătesc la fel de grav. Dar, iată, bine mersi, cei doi preşedinţi, de până la domnul preşedinte Traian Băsescu, mai figurează încă în politica românească, sfidători până la aroganţă. Ba, şi mai mult, îşi dau cu părerea în mass-media, de parcă nu ei sunt acei care au comis aceste sacrilegii împotriva neamului românesc. Şi, românii, buni la inimă şi cu bun simţ n-au declanşat vreo campanie de suspendare a lor. Pentru că, se gândesc, în primul rând, la familiile lor şi la stabilitatea ţării.
Dacă ar fi după mine, dacă aş fi eu preşedintele acestei ţări, le-aş deschide o anchetă cu investigări serioase, pentru abominabilele fapte ce le-au săvârşit împotriva statului român.
Şi să fie clar, dispun de ceva documente. Dar, să analizăm, stimaţi colegi, la fel, împreună, ce a comis actualul preşedinte, Traian Băsescu, atât de strigător la cer, încât să merite suspendarea. Cică i se aduc 30 sau 31 capete de acuzare, înaintate de PSD şi PRM. Acest document cu acuzaţiile încă nu ne-a parvenit, nici la Camera Deputaţilor şi nici la Senat. S-ar putea spune că noi nu ştim încă despre ce este vorba. Dar la TV, cam pe la toate posturile se profilează câte ceva din aşa-zisul document de suspendare. Că domnul Băsescu ar fi scos nişte dosare de la naftalină despre marii corupţi din România, că ar fi arătat naţiunii o scrisoare pierdută, a la Caragiale, (cazul Elena Udrea) că a mai ciocnit un pahar de vin cu domnul George Becali, pentru victoria Stelei, deşi el, mi se pare, este rapidist. Că a mai avut nişte teribilisme adolescentine dintr-o copilărie uitată... Astea sunt chestiunile, ca să nu spun fleacurile, la momentul actual, de bine ce am intrat în Uniunea Europeană. Păi, stimaţi colegi, iarăşi sînt nevoită să folosesc metoda comparaţiei. Simpla şi corecta comparaţie cu privire la cei trei preşedinţi de la 1989 încoace. Cei doi predecesori, şi Ion Iliescu, şi Emil Constantinescu au comis erori grave în faţa naţiunii. Pe lângă erorile politice ale celor doi foşti preşedinţi, erori care au atins nervii vitali ai poporului român, activitatea lui Traian Băsescu, deocamdată, e profund naţională
În toată această poveste, să mă credeţi că nu prea glumesc cu viaţa, un singur lucru nu înţeleg. Nu-i înţeleg pe politicienii noştri care nu-şi dau seama de agenturile străine, îndeosebi, serviciile secrete ruseşti, care activează România ca la ele acasă. Ba chiar cumpără pe bani grei şi, prin intermediari, organe de presă şi oameni politici.
Care sunt aceste organe de presă şi aceşti oameni politici, eu ştiu. Însă nu voiesc să dau nume, să nu mă târască prin procese interminabile, când avem lucruri mai serioase de făcut.
Toate la vremea lor.
Aşadar, care este lucrul cel mai greu de înghiţit pentru cumpărătorii străini şi vânduţii autohtoni? Iată-l care este: domnul Traian Băsescu este primul preşedinte al României care a pronunţat întîia oară în istoria chinuită a acestei ţări: unificarea, readucerea Basarabiei la familia europeană.
În încheiere, stimaţi colegi, cred că aceasta este cauza principală a conflictului, pe care autorii textului de suspendare a preşedintelui încearcă să o acopere cu diverse motive de încălcare a Constituţiei, motive care nu trag la cântar. Indiferent de condiţia noastră umană, de faptul că toţi ne aflăm sub vremi, să nu uităm că există un Dumnezeu asupra noastră, care luminează conştiinţa colectivă. Să admitem că în Parlamentul României ar trece acest proiect de lege cu referendumul. Dar, vă spun clar ca bună ziua, acest proiect de lege cu referendumul - la poporul român nu va trece. Pentru că minciuna are picioare scurte. Or, poporul român, creştin prin excelenţă, are dreptate. O mare dreptate! Să fie clară treaba aceasta, pentru toţi!
Vă mulţumesc.