Despre şansa pierdută de reîntregire a României şi politica dusă de Rusia şi Germania.

Stimaţi colegi,
Credeam că, odată condamnat Pactul Molotov-Ribbentrop în decembrie 1989, am scăpat, în sfârşit, de imperiul sovietic. Dar, iată că, sub ochii noştri trişti, fostul imperiu se reface rapid la loc, atât că are alt nume: Imperiul Rus.
Dar ceea ce e mai curios în această situaţie, de interes internaţional, e jocul politic al doamnei cancelar al Germaniei, Angela Merkel. Da, înţeleg, e absolut firesc faptul ca un spion KGB la nemţi să cunoască limba germană, iar o femeie din fosta RDG să cunoască limba rusă şi să vorbească ambii, într-o limbă şi alta, foarte amical.
De altfel, şi eu cunosc limba rusă, aş putea spune, la modul perfect, căci am tradus din Puşkin, Lermontov, Esenin, Bloc, Ahmatova etc. însă, această iubire a mea pentru literatura rusă nu înseamnă că îmi place şi imperialismul rusesc!
Conform Bibliei, nici un neam nu trebuie să-şi permită luxul de a cotropi teritorii străine. Or, ruşii şi-au permis acest lux, răpindu-ne Basarabia şi Bucovina, prin pactul comunisto-nazist Ribbentrop-Molotov. Şi vânduţii autohtoni i-au ajutat pe cotropitorii străini cu brio să-şi desăvârşească opera deloc idilică, ci monstruoasă.
Aşa se face că am pierdut două şanse istorice de reunificare a României. Şi să nu uităm că strigă sângele românilor până la ceruri, căci au murit milioane de români din 1940 pînă în 1953, apoi au murit mii de români în inegalul război transnistrean româno-rus din 1992.
Dar care au fost acele şanse istorice: declararea independenţei Republicii Moldova vizavi de Imperiul Sovietic, iar nu faţă de România, cât şi a puciului de la Moscova, când ruşilor nu le păsa ce se întâmplă în alte părţi. pălălăia focul chiar cetatea lor.
Recent, doamna cancelar Merkel se întâlneşte la Kremlin cu tovarăşul Putin. Mai bine aş zice Putină, căci strămoşii lui au fost din suita lui Dimitrie Cantemir, prieten cu Petru I la Sankt-Petersburg, după năvala turcilor (Ziarul moscovit "Argumentî i factî").
Această suavă cochetărie politică între doamna Angela şi domnul Vladimir, pentru mine, cel puţin, dacă nu şi pentru alţii, e un pic ciudată, ca să nu spun deranjantă. Deja vuieşte presa, deja tună televizorul despre această amiciţie.
În cazul dat, pe mine mă interesează mai puţin Putin, pentru că ştim foarte bine duhul imperialist al ruşilor, unde pun ei cizma, cu greu se mai duc. Mă interesează, însă, de ce doamna cancelar Merkel, atât de feminină, se pare, a uitat de RDG şi de zidul Berlinului şi pune interesele economice ale ţării sale mai presus de datoriile de onoare pe care le are Germania faţă de naţiunile cotropite de Rusia în urma pactului sovieto-german.
Întrebarea mea e foarte simplă: cam unde poate duce această prietenie Merkel-Putin. Germania s-a reunit, România încă nu. Basarabia şi Bucovina, deocamdată, nu o interesează. Iar aceste părţi de ţară sunt paralizate, pur şi simplu, de Moscova şi Kiev.
În urma războiului din Transnistria au rămas răni nevindecate, au rămas pe drumuri copii fără părinţi, cărora numai foştii combatanţi din conflictul transnistrean le mai poartă de grijă.
Cred că o femeie care naşte copii, iubeşte toţi copiii acestei lumi. Bănuiesc, şi doamna Cancelar îi iubeşte. Germania e una din ţările care alături de Rusia în 1939 ne-a lipsit de pământurile străvechi, Basarabia şi Bucvina. Ar fi cazul, acum, să ne ajute ca, la fel cum a căzut zidul Berlinului, să cadă odată şi odată şi sârma de la Prut!
Vă mulţumesc.