sâmbătă, 17 ianuarie 2009

REUNIFICAREA - MAREA MISIUNE NAŢIONALĂ


În orice situaţie sau eveniment care are loc pe Terra, pe mine, personal, mă interesează, în primul rînd, Ţara mea , România, în care m-am născut, unde am sorbit din izvoare şi am mîncat întîia fărîmă de pîine. Totodată, însă, iubesc toate ţările şi toate neamurile. De ce?, s-ar putea întreba unii indivizi care nu recunosc nici ţările şi nici neamurile. Ce le-aş propune eu, un trist poet şi un trecător deputat: să reciteasca Biblia, deoarece Dumnezeu prin neamuri lucrează.În acest an se împlinesc 90 de ani de la Marea Unire a Basarabiei, a Bucovinei şi Ardealului cu Patria-mamă. Evenimentele istorice care s-au perindat de atunci şi pînă astăzi sînt atît de multe, grele şi pline de vînzări şi trădări, încît am să-mi permit să le evoc în cel mai scurt mod cu putinţă.Ştim cu toţii că minunea convieţuirii Basarabiei cu Ţara-mamă a durat pînă la 28 iunie 1940, dată fatidică pentru România, cînd Rusia, (cu sprijinul Ucrainei şi al Germaniei), a năvălit mişeleşte peste România şi a rupt-o în bucăţi, smulgîndu-i din teritoriile strămoşeşti Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa. Astfel, într-un mod absolut tîlhăresc, a fost creată de urgenţă Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, pe 2 august 1940, apoi a urmat fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească şi actuala Republică Moldova.Tot aşa, Ungaria şi Bulgaria, avînd precedentul Rusiei şi al Ucrainei, au pretins la nordul Transilvaniei, prima, şi la sudul Dobrogei, Cadrilaterul, a doua.În urma Ultimatumului URSS, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, românilor le-a fost substituit orice drept la autodeterminare şi la crearea unor frontiere fireşti, viabile între agresaţi şi agresori. Aşa a început calvarul românilor desţăraţi cu valuri de deportări, dar şi cu valuri de rezistenţă.Drama, mai bine zis, genocidul săvîrşit de regimul comunist sovietic asupra cetăţenilor români din Basarabia şi Bucovina, trimişi în Gulag după al doilea război mondial ne doare cumplit şi astăzi. Dar, încă ceva esenţial, în tragedia dată nu este vorba de anumite naţiuni, fiindcă în Gulag au ajuns oameni din toate naţiunile, mai cu seamă oameni din elita culturală rusă, printre care şi marele scriitor rus Al. Soljeniţîn. În tragedia aceasta, şi anume în vreo trei valuri de deportări - în 1945, în 1947, în 1949 - au fost ucişi oameni de spirit pentru credinţa lor în Dumnezeu, nu de aceea că erau chiaburi, că aveau averi, că ţineau de alte culte religioase.Abia în 1989 s-au adunat mari energii spirituale, aş putea spune, demiurgice şi s-a produs Marea Mişcare de Eliberare şi Reîntregire naţională. Valorile obţinute în această Mişcare le cunoaştem cu toţii şi anume: limba română, limbă de stat, grafia latină, istoria românilor, însemnele naţionale. O întreagă falangă de patrioţi basarabeni au pătruns şi în Parlamentul URSS. Şi îi am în vedere pe patrioţii români Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovschi, Ion Hadîrcă ş.a. Nu se mai vorbise vreodată pe faţă, direct, în chiar sînul Imperiului Sovietic de rapturile teritoriale săvîrşite de URSS împotriva României. Mi-am asumat această răspundere, am spus clar şi răspicat: nici Constituţia URSS, cea mai reacţionară, stalinistă din 1936, nu admitea rapturile teritoriale,(art.3), darămite fondarea unor state pe teritoriile cotropite, precum a procedat URSS în legătură de România. (articolul 14). De altfel, cuvîntarea mea a fost publicată în Marea Britanie, în Franţa, în Israel.Dar am avut vreo susţinere, ne întrebăm, vreo luare de atitudine din partea Ţării-mamă? A piuit vreun politician sau vreun ziarist de necesitatea condamnării Pactului Molotov-Ribbentrop şi a consecinţelor sale? Nu se cunosc asemenea lucruri, care ţin de vremea aceea grea, de neîndurat aproape, cînd noi vedeam moartea cu ochii.Cunosc, însă, eu, cum am fost „răsplătită de frumos” cu cele mai urîte cuvinte la venirea mea în Ţara-mamă după înnăbuşirea Mişcării de Eliberare şi Reîntregire Naţională.Vrem noi sau nu vrem, însă trebuie, ca în clipele de restrişte ale omenirii să spunem adevărul nostru de creştini nu numai ai unei ţări, ci ai întregului Univers. Adevărul, conform adevăratei istorii a României, sună aşa: cine a declarat ultimatum României în 1940, hrăpnăşindu-i teritoriile strămoşeşti, Basarabia cu tot Sudul ei şi Nordul Bucovinei cu ţinutul Herţa? Cine a intrat cu puşca şi sabia în episcopiile şi eparhiile României? Cine a trimis peste un milion şi jumătate de cetăţeni români în stepele siberiene, pe bărbaţii trecuţi de 16 ani, împuşcîndu-i în goana trenului? Tot drumul din România pînă în Siberia e semănat cu oasele românilor, scoşi din case în miez de noapte, pentru a depopula provinciile istorice româneşti, pentru a pregăti locul colonizatorilor. Cine a vărsat sîngele poporului nostru cu o încrîncenare diabolică? Nimeni altcineva decît reprezentanţii Imperiul Sovietic!Era o problemă de viaţă şi de moarte pentru neamul românesc în acea perioadă. Dar, uite coincidenţă, bine organizată de serviciile secrete ruseşti. În timp ce în Parlamentul URSS, în decembrie 1989 se dezbătea pactul Molotov-Ribbentrop sub preşedinţia fostului secretar al CC al PCUS, Al.Iacovlev, în România avea loc aşa-zisa revoluţie, mai bine zis lovitura de stat, pusă la cale de tov. Iliescu, tov.S.Brucan şi acoliţii lor, coordonată de KGB-ul sovietic. De altfel, unii ziarişti m-au criticat prin reviste şi ziare în ce priveşte zbenguiala serviciilor secrete ruseşti pe teritoriul României. Dar d-l Măgureanu, fostul şef SRI a recunoscut că se cam zbenguiau aceste servicii secrete ruseşti în Ţara noastră.Cînd Mihail Gorbaciov a anunţat că România cere ajutor armat de la URSS, am înlemnit în sala de şedinţă, am pierdut pentru o clipă darul vorbirii. Îmi ziceam în sine: Gheorghiu- Dej, de bine de rău, încîntîndu-l pe Nichita Hruşciov cu frumuseţile şi băuturile Patriei române, a scos trupele sovietice din România, iar acum, cu trădarea tovarăşului Iliescu, ne vin iarăşi trupe ruseşti pe teritoriile noastre ciopîrţite, făcute bucăţi-bucăţi?Groaznică lovitură a primit Basarabia şi în 1991, cînd România a recunoscut un stat în stat, Republica Moldova. Şi eu am s-o repet, ori de cîte ori va fi nevoie, adică avem de-a face cu aceeaşi RSS Moldovenească, atît că fără doi de „S”.Şi întrebarea mea sună aşa: ale cui interese le-a servit România în 1991? Ale sale sau ale Rusiei? Bineînţeles, ale Rusiei.Iar în 2008, tot România a votat pentru neindependenţa Cosovo, pentru integritatea Serbiei. Dar cu Basarabia de ce n-a procedat la fel, care-i parte din Ţară? Adică pentru integritatea României.Ne aflăm în anul 2008, au trecut zeci de ani de luptă şi suferinţă şi la ce rezultate am ajuns? Că trebuie s-o luăm de la început în privinţa limbii române, a istoriei românilor, a însemnelor naţionale, a simplului drept la existenţă, ca români din zone ocupate şi semiocupate?! Şi, toate acestea, din mila fraţilor noştri, care ne-au dat pe timp de pace, fără vreun război, pe mîna ruşilor, recunoscînd în Parlamentul României Independenţa Republicii Moldova, pe vremea lui Ion Iliescu, astfel dezintegrînd o parte a ţării de întregul său. Iar în 1997, un alt preşedinte, după Iliescu, şi anume Emil Constantinescu, tot pe timp de pace şi nu de război, le-a făcut cadou ucrainenilor nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa.E clar ca bună ziua că uneori, nişte creiere străine conduc braţul votului în Parlamentul României.Şi acum, cînd noi, românii lipsiţi de Ţară, fără voia noastră, nu ne mai facem iluzii în ce priveşte ajutorul din partea Ţării-mamă, cînd nu mai sînt printre noi personalităţi mari, precum Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Petre Ţuţea, Corneliu Coposu, Vasile Ţepordei, ş.a. ca să ne ajute pentru împlinirea misiunii naţionale, o singură speranţă mai avem... Dat fiind faptul că, sub Dumnezeu, fiecare popor are Demiurgul său, care ne vede şi ne apără de sus, se va închega o mînă de patrioţi români, cu spirit de jertfă pentru neam şi Ţară, şi vor dispare odată şi odată hotarele strîmbe. Doar nu e cazul să aşteptăm să se împlinească o sută de ani de la Marea Unire din 1918!
Vă mulţumesc.

2 comentarii:

Ea spunea...

Republica Moldova s-a rupt demult de noi, nu numai prin frontiere.

Niciunul dintre ei nu pare să se mai considere român, ci moldovean.

Şi mi se face scârbă când îi aud pe câte unii vorbind rusă şi se fac că nu înteleg româna.

Ca să nu mai zic de limba lor oficială, "moldoveneasca".

Dacă i-am întreba pe ei dacă ne vor, credeţi că ar zice "DA"? Mă îndoiesc.

Unknown spunea...

Problema data o vizeaza si pe Romania,a carei politicieni uita visul poporului roman de pretutindeni si tot mai sus pun valoarea banului decit a cauzei noastre nationale!!!
Imi pare rau ca gindesti astfel...judecind o minte bolnava si speriata de regimul de aici.Sunt multi romani basarabeni care nu siau uitat identitatea de neam si dragostea de tara.